Dar trebuie să fii sigur de asta.
Am văzut oameni care păreau geniali, cu lecțiile făcute și complet blocați când trebuiau să livreze ceva concret, și am văzut oameni tăcuți, care nu impresionau la prima vedere, dar care rezolvau problemele reale când ceilalți se împotmoleau sau aberau.
Mirajul destoiniciei
Competența și uneori inteligența, se confundă extrem de ușor cu:
- vorbitul rapid
- vocabular sofisticat
- încrederea afișată
- poziția într-o organigramă
- abilitatea de a domina conversația
- caracterul impulsiv și hiperactiv
- agitație
Cea adevărată nu zbiară.
Ea construiește. Rezolvă. Ajută. Își asumă.
Testul real nu e în vorbe, ci în rezulte.
E simplu să fii competent teoretic dar mult mai greu să fii și competent practic. Știți voi, pe principiu, practica ne omoară.
Lipsa priceperii poate ieși la suprafață în multe momente:
- Când lucrurile merg prost sau greșit.
- Când deadline-ul e ieri.
- Când nimeni nu știe ce să facă, etc…
Atunci vezi cine gândește și cine doar performă expertiza ca la un circ ieftin.
De asta e important să nu te lași intimidat de aparențe. Observă. Analizează. Testează.
Next level
Dacă ai ambiție, inevitabil ajungi într-un loc unde nu mai ești cel mai bun din cameră. Și, de fapt, acolo ar trebui să vrei să fii. În zonele prea confortabile nu crești deloc.
Dar e important să fii atent la mediul în care intri. Nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ce pare performanță este și real.
Unii știu să vândă foarte bine o iluzie, dar ATENȚIE, în spate nu există o bază solidă practică. Dacă ajungi să te compari cu astfel de oameni, riști să-ți pierzi încrederea înainte să apuci măcar să vezi de ce ești cu adevărat capabil.
I. Creangă avea o vorbă: Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj.
Cheers!
Leave a Reply