Brainstormingul sănătos

De ce mulți cred că îl practică, dar de fapt îl sabotează

Brainstormingul este unul dintre cele mai folosite concepte în orice tip de mediu. Ati observat că multe medii afirmă că încurajează ideile și creativitatea. Totuși, în multe situații, ceea ce poartă numele de „brainstorming” este, în realitate, o sesiune de critică în care ideile sunt respinse înainte de a avea șansa să fie dezvoltate.

Rezultatul este simplu: oamenii încetează să mai propună idei.

Ce este, de fapt, brainstormingul sănătos?

Prin liceu am făcut cunoștință cu brainstormingul la orele de psihologie, dar, surprinzător, și la orele de informatică sau matematică. Atunci nu i-am dat prea multă importanță. Mai târziu însă, în cei 7 ani de facultate și în cei peste 12 ani de experiență profesională, am ajuns să îl folosesc de nenumărate ori.

L-am întâlnit în contexte foarte diferite: în practică prin penitenciare, în cadrul Tribunalului Cluj, la Guvernul României, în ședințele Senatului Universității Babeș-Bolyai, la seminarele de sociologie, psihologie și statistică, dar și în proiectele și ședințele de lucru din mediul de business.

Indiferent de domeniu, exista aproape întotdeauna un moment dedicat brainstormingului. Atunci am înțeles că e un instrument valoros de lucru, prezent oriunde există oameni.

Dar ce este, de fapt, brainstormingul? Și de ce continuă să fie unul dintre cele mai valoroase instrumente pentru progres, indiferent că vorbim despre educație, cercetare, afaceri sau societate?

Brainstormingul sănătos este o metodă de generare a ideilor în care participanții sunt încurajați să propună cât mai multe soluții pentru diverse situații, fără ca acestea să fie evaluate imediat.

Principiul este simplu dar uneori înteles prost:

Mai întâi generăm idei. Apoi le analizăm.

Această separare între creativitate și evaluare este esențială. Atunci când cele două etape sunt amestecate, creativitatea DISPARE.

Ce e creativitatea? Procesul acela care apare în te miri ce momente iar dacă o minte luminată te intrerupe, s-a dus sclipirea.

Cum arată un brainstorming nesănătos?

Din păcate, în multe medii, procesul decurge astfel:

X propune o idee.

În următoarele secunde apar întrebări precum:

• „De unde ai scos ideea asta?”
• „Ai dovezi că funcționează?”
• ,,Cine se crede și ăsta?”
• „Nu cred că este realistă.”
• „S-a mai încercat.”
• „Nu este momentul.”
• ,,Ori este jicnit pur și simplu.”

În acel moment, brainstormingul s-a încheiat.

Ceea ce urmează este autocenzura și începe să fie afectat procesul creativ, productivitatea, satisfacția în acel mediu, unii mai slabi de înger pot fi afectați până la stima de sine și încrederea în forțe proprii.

Se întamplă foarte des, discuția nu mai este despre idee, ci despre persoana care a avut curajul să o exprime, fie ea idee bună sau mai putin bună, avizată sau mai puțin avizată. Apar ironii, întreruperi, etichete sau chiar acuzații privind competența celui care vorbește.

Când eram la facultate, celor care puneau etichete non stop pe oameni le spuneam șefi de raion, ca să fie o etichetare reciprocă cu tâlc. Ce deștepți ne mai credeam și noi :)).

Costul invizibil al criticii premature

Mulți cred că sunt exigenți și eficienți atunci când demontează rapid o idee.

În realitate, efectul este opus.

Participanții învață foarte repede că este mai sigur să nu spună nimic decât să fie criticați în fața celorlați sau pe ascuns.

Astfel apar întalniri în care:

• toată lumea este de acord;
• nimeni nu pune întrebări;
• nimeni nu propune alternative;
• inovația dispare treptat.

Nu pentru că oamenii nu au idei.

Ci pentru că au învățat că exprimarea lor are consecințe negative și preferă să-și vadă de treabă.

Ce înseamnă un brainstorming sănătos?

Un brainstorming eficient respectă câteva reguli simple.

1. Ideile nu sunt judecate în momentul în care apar

Prima etapă este dedicată exclusiv generării de opțiuni.

Scopul nu este să găsim imediat soluția perfectă, ci să explorăm cât mai multe perspective, planuri, detalieri, concepte și viziuni.

2. Se discută ideea, nu persoana

Există o diferență majoră între:

„Ideea aceasta are câteva riscuri pe care ar trebui să le analizăm.”

,,Ideea s-a mai propus, dar hai să vedem cum ai gândit-o și tu”

,,Idea este bună, s-a mai propus dar nu așa detaliat”

,,Idea nu e rea, dar hai să o abordăm altfel”

,,Ideea e faină dar nu e realizabilă pentru că…”

și

„Nu cred că ai înțeles problema.”

,,Cum îți permiți să vii cu idei”

,,De ce nu îți vezi de treaba ta?”

,,Nu ai poziția necesară ca să vii cu idei”

,,Te bagi mereu în seamă cu ideile tale”

Prima afirmație dezvoltă conversația.

A doua o închide și crează tensiuni.

3. Întrebările sunt constructive

În loc de:

„De ce ai propus așa ceva, tu nu gândești?”

Putem întreba:

• „Cum vezi implementarea?”
• ,,La ce te-ai gandit exact când ai spus asta?”
• „Ce problemă încearcă să rezolve?”
• „Ce ar trebui ajustat pentru a funcționa?”

Întrebările potrivite dezvoltă ideile.

Cele acuzatoare le opresc.

4. Cantitatea precede calitatea

Un principiu cunoscut în creativitate spune că ideile foarte bune apar, de multe ori, după numeroase idei obișnuite.

Dacă fiecare propunere este eliminată imediat, oamenii nu vor ajunge niciodată la cele cu adevărat valoroase.

Rolul liderului în poveste

Persoana la care ajunge informația sau cel care organizează întâlnirea nu este persoana care trebuie să aibă cele mai multe răspunsuri.

Rolul său este să creeze un mediu în care echipa să aibă curajul să gândească.

Asta înseamnă:

• să asculte înainte de a evalua;
• să încurajeze opiniile diferite;
• să evite ridiculizarea sau întreruperea participanților;
• să transforme critica în întrebări constructive.
• să nu permită altor participanți să ridiculizeze

Cea mai valoroasă resursă într-o întalnire nu este autoritatea liderului.

Este încrederea participanților că pot vorbi fără teama de a fi umiliți.

Siguranța psihologică – fundația brainstormingului sănătos

Pentru una dintre tezele mele de master, bazată pe cercetare sociologică, am studiat leadershipul și dinamica grupurilor in organizații. Unul dintre concluziile care mi-a rămas în minte este că echipele performante nu sunt cele în care oamenii greșesc cel mai puțin, ci cele în care oamenii se simt suficient de în siguranță încât să pună întrebări, să își exprime ideile, să își recunoască greșelile și să învețe unii de la alții.

Siguranța psihologică nu înseamnă lipsa standardelor sau evitarea responsabilității. Înseamnă existența unui mediu în care dialogul este încurajat, iar ideile pot fi explorate înainte de a fi judecate. În astfel de contexte apare învățarea autentică, colaborarea și progresul.

Poate tocmai de aceea una dintre expresiile care mi se pare că își păstrează mereu valoarea este: „Omul, cât trăiește, învață.” Iar pentru a învăța, trebuie mai întâi să existe curajul de a întreba, de a încerca și, uneori, chiar de a greși, ce să vezi.

Fără această siguranță, brainstormingul devine doar o formalitate, pe care mulți o evită.

Concluzie

Brainstormingul nu e o competiție între idei și nici un examen pentru cei care îndrăznesc să vorbească. NU se face analiză pe text ci se rafinează ideea din el.

Este un proces prin care un grup își valorifică inteligența colectivă.

Dacă oamenii pleacă dintr-o întâlnire convinși că este mai bine să tacă data viitoare, nu avem o problemă de creativitate.

Avem o problemă de cultură, fie ea si organizațională.

Iar cultura se schimbă atunci când participanții înțeleg că inovația începe cu o întrebare simplă:

„Cum putem crea un mediu în care oamenii se simt în siguranță iar fiecare idee e ascultată înainte de a fi judecată?”

Îți recomand și acest articol.